joi, 8 octombrie 2015

Post wedding partea 1

   Inca de cand am decis ca ne pregatim de nunta am stiut ca vor fi anumite detalii care imi vor starni imaginatia. Plina de optimism, cu gandul la rezultatul final si nu atat de mult centrata pe detalii, am stiut. Am stiut ce vreau in unele privinte, am avut nevoie sa mi se reaminteasca ,,cine sunt" si sa mi se confirme unele situatii si imi pare bine ca nu am ramas cu pareri de rau. As fi putut sa fac anumite alegeri si sa ma tem in privinta lor? Mult prea exclusivista? Sau poate atat de fixata pe un detaliu? Acel detaliu ma caracteriza si sunt multumita ca am fost capabila sa aleg pentru mine, pentru noi, acel ceva ce a facut ca nunta noastra sa fie unica.
   
     Stiu ca multe dintre voi sunteti curioase si ati asteptat ceva pana sa postez, dar a sosit momentul sa va povestesc despre ceea ce m-a tinut ocupata in ultima perioada.
     Invitatiile.
       De ani buni ma gandeam ca atunci cand va sosi momentul voi avea invitatiile asa cum mi le-am dorit si nu voi fi nevoita sa aleg dintr-un catalog orice, de dragul traditiei. In mare parte am avut imagini inspirationale si de acolo am dezvoltat. Sau cum imi place mie sa spun am... improvizat!
    Cartoane aurii, negre (sidefat pentru ca negrul mat era mult prea...negru) creion, liniar si foarfeca pentru a desena si ulterior decupa sablonul. Dantela, lipici Pelikan, banda dublu- adeziva, silipici! Cu greu am gasit ceva care sa imi lipeasca perfect marginile negre ale invitatiei de suportul (centru) auriu datorita cartonului sidefat- prin urmare cu textura ,,alunecoasa". Si nu in ultimul rand pietricele si perlute, apoi perforatoare. Perforatoare pentru inimioara de pe plic si detaliile de pe rochie gen dantela, lipite apoi una cate una.
    Am lucrat mult la ele? Mai mult decat as fi crezut, mai mult decat aproximasem. Sotul? Din compasiune (probabil) vazand cat lucrez si decupez si nu mai termin odata s-a oferit sa dea o mana de ajutor. Sau doua, trei degete, asa stangace dar binevoitoare.
,, -Nu prea stiu sa decupez..." (cu ,,regret" in voce- poate, poate mi-era mila de el si-l lasam in ,,ignoranta" lui)
  ,,-Da-mi cateva degete si-ti iau ambele maini. Daca nu esti cuminte poate te pun sa decupezi! (Ups! Tonalitatea unui cadru didactic, sorry. Can't help it, atata-i de amuzant)" Si si-a decupat my man costumul. Costumul de pe invitatie. M-a scutit de ceva munca si a fost si amuzant. Mai facea o scurta pauza, sa-si dezmorteasca degetele din stransoarea foarfecei si mai baga cate-o tura de joc...Pe laptop, pe telefon, pe amandoua deodata de parc-avea vreo 4 maini! Si cand se-ntrecea cu gluma revenea la costumul ,,provizoriu" de mire. (Mai dura mult si bine pana la achizitia autentica) 
  Am fost implinita cand am oferit fiecare invitatie... Cel mai uimit/ interesat/ socat a fost un artist de la natura care a intors invitatia pe toate partile - vreme de mai bine de o ora- cat ne-a avut musafiri! Un sentiment de implinire de parca as fi primit admiratia obiectului muncit din partea a cel putin 50 de oameni, la modul cel mai serios. Iar textul invitatiei: scris in telefon si editat in Pixart.
   Ceva la ce nu m-am gandit poate? Dimensiunea textului o idee cam mic, chiar si pentru utilizatorii inraiti ai lupei; dar...a functionat. Chiar si-asa. Nimeni nu citea prea mult, studiau invitatia si plicul realizat si el manual si apoi intrebau: ,,- Unde? Cand?...asa!"
     Daca ar fi sa refac vreodata aceste invitatii m-as gandi de doua ori la partile componente ce fac invitatia sa se deschida asemeni unei felicitari. Sau poate le-as face la fel, constienta de idei nevrotice precum perlandezul, ce daca ar pata cartonul....
      Va invit sa-mi analizati invitatia si sunt foarte curioasa. Acelea dintre voi cu rabdare de fier si nervi de otel v-ati incumeta la asa ceva? Eu sigur ca sustin pe oricine, indepliniti-va orice nevoie artistica. Puneti-va ,,initiala" in cadrul unui eveniment frumos si daca veti simti ca va reprezinta, v-ati dus munca la indeplinire!  

Va amintiti dulapiorul meu de cosmetice de la Lidl? Mi-am pastrat cate un exemplar din detaliile de pe invitatie si le-am asezat la vedere...De fiecare data cand ma opream la oglinda pentru un machiaj rapid imi reaminteam de ceea ce va urma si zambeam. 

Verighetele.                                                  
Simple si frumoase, eu sunt multumita de alegerea facuta. Sunt lucrate manual, in interiorul lor ne-am gravat initialele si data nuntii. N-am avut sansa de a proba inainte vreo verigheta; nici nu aveam idee cum ar trebui sa imi arate pe deget. Asta pentru ca m-am pricopsit cu o marime de copii. Cand a fost gata comanda...nu-mi venea sa o mai scot de pe deget- atat mi-a fost de draga! 

Cam atat pentru prima parte, mai mult in curand...

Astept cu mare interes parerile voastre, nu uitati: Mesajele voastre conteaza!

Stay glam, loves!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu